punctu' şi salamu' din adevărul de seară

„Probabil după ce le va trece foamea şi vor cumpăra tot salamul şi tot muştarul de care au nevoie.”

Cam ăsta era rezumatul interviului cu Cosmin Bumbuţ în Adevărul de seară. Mi se pare un exemplu mişto de cum te poate faulta presa (sau presarul) scoţând din context o frază. Reacţia imediată a fost de genul „bre, dacă publicul tău ţintă e format din mâncătorii de salam cu muştar pe pagina 5 din Libertatea, cre’ că te-ai orientat nasol”. Ulterior am citit tot interviul şi mi-am revizuit atitudinea 🙂

Personal nu sunt un mare admirator al operei lui Cosmin Bumbuţ (poate  şi pentru că nu o cunosc suficient de bine, admit asta), dar mă bucură apariţia Punctum şi îi doresc mult succes şi viaţă lungă.

Şi da, zilele astea, după ce cumpăr salam şi muştar, am să caut şi revista. 😀 Între timp am aflat că se găseşte la f64 şi la Cărtureşti.

pe chei, la vale

…şi înapoi. n-a durat mult, ca n-ai unde.

palatu’ navigaţiei. trist, aparent părăsit, deşi radaru’ de sus spune că se mai mişcă ceva pe acolo. minunate addon-uri pe pereţi: aer condiţionat, cabluri şi ţevi de gaze. a fost o clădire frumoasă. văzut de pe dunăre, încă mai pare.

Palatul Navigatiei

cred că vara e chiar fain să fii poliţist…

Politia pe valuri

tocmai comentam că în port la galaţi nu sunt docheri. este! deşi pare destul de singur şi deprimat…
în spate, fostul cămin al marinarilor. l-au îmbrăcat să dea bine văzut de la strada. sau de pe dunăre.

Sarman docher

am mai scris cumva pe aici că oraşu’ ăsta pare în paragină?

Chei in paragina Galati

yacht club regal român. încă n’am înţeles de ce yacht, de ce regal. remarcabil mirosul de latrină tropicală din preajma stabilimentului. la întoarcere am ocolit prin stradă.

Club regal

ca să fie tacâmul complet, la întoarcere era să mi se ataşeze un maidanez de pantaloni. altfel m-aş fi plictisit de tot…