sfintele termopane rupestre de la Aluniş

Am tot amânat să scriu despre subiect. Nu ştiu de ce. Poate de lene, poate pentru că nu am avut chef să scriu despre ceva serios. Dar când am scris eu ceva serios aici?

Bun. Avem un lendăvciois mişto (locuit, din păcate). În lendăvcioisu’ ăsta avem un litoral pentru masochişti, avem o valeaprahovei pentru aceeaşi categorie cu gusturi speciale (nu înţeleg ce îl poate face pe un bizon să suporte cozile de pe DN1 în weekend) şi avem câteva chestii pe care un om cu scaun la cap chiar şi-ar dori să le vadă. Din categoria asta sunt aşezămintele rupestre de la Aluniş. Aşezământ nu face parte din vocabularul meu curent (max. 1000 de cuvinte, 80% dintre ele de max. 2 silabe), dar n-am găsit un termen mai potrivit pentru văgăunile săpate în stâncă acum 7-800 de ani. Am ajuns acolo după ce am trecut prin Colţi, unde este un muzeu al chihlimbarului, închis la ora la care am ajuns pe acolo, şi după ce am străbătut un drum modernizat cu fonduri sapard. N-aş fi ajuns până acolo dacă ar fi plouat. Şi n-aş fi ajuns acolo dacă nu mi-ar fi spus cineva că acolo există nişte “chestii rupestre mişto”.

Şi chiar sunt mişto. Atât de mişto încât aciddu a rămas cu gura căscată. Cum, astea erau aici şi eu habar n-aveam?

Las pozele să vorbească, eu n-am ce spune decât că, decât să vă uitaţi la poze, mai bine mergeţi să le vedeţi. Merită.

Sigur, în unele grote găseşti gunoaie. Sau inscripţii contemporane, gen R+C. Robert şi Costel, probabil. Cică ar fi vreo 30 de astfel de chilii. Eu am văzut doar trei. Sunt patru acolo, dar a patra e biserica.

Iniţial, biserica era şi ea săpată doar în stâncă. I s-a adăugat un corp de lemn, un fel de intrare. Care era închisă, deci n-am văzut înauntru. Am văzut-o doar de afară. Când am făcut poza de mai jos, în timp ce focalizam, mi-au ieşit ochii ca la melc. Nu-mi venea să cred. Nu mi-a venit să cred nici când am auzit lângă mine: “Băăăă, ăştia au pus termopane la grotă!”. Tocmai văzusem şi eu chestia asta, dar am zis că nu văd bine.

Da, acolo în spate e o construcţie din secolul al XIII-lea. Sau al X-lea, după alte surse. Şi oricum nu contează. O construcţie pe care o minte luminată s-a gândit s-o îmbunătăţească din punct de vedere termic. E frig în biserică? Nu-i nimic. Îi futem un termopan de calitate şi-am rezolvat.

Cum spuneam mai sus: păcat că-i locuită.

Anunțuri

Un comentariu la “sfintele termopane rupestre de la Aluniş

  1. Pingback: aciddu ήταν εδώ « jurnal de repatriat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s