…prin gura veşnic slobodă a comentatorului profesionist Michi Alexandrescu. ieri ne explica el cum că există mai multe “circuituri” care aşa şi pe dincolo…
Michi, te rog io mult, nu mai spune nimic!
Lasă-ne să ascultăm motoarele!
Şi lasă-ne să auzim team radio!
Greetings my friend!!!
My name is Sevil. To me of 31 years. . I saw your structure on a site,
and you interested me. And I have decided to write only to you! My
girlfriend has counted the guy by means of the Internet, and now they
are together very happy also the friend as the friend! It advised me to
try to get acquainted also. And now I wish to describe me not so: I the
clever, beautiful and formed woman I very much love children,
If you are interested in Me if you wish to see My photos,
please write To Me on mine email: sevilgirl31@gmail.com
because I shall be capable to answer you only from this address.
I hope to find the answer from you
Your new girlfriend Sevil!!
adică mi-a văzut structura pă sait şi s-a hotărât. bine că mi-a spus şi mie, altfel ramâneam ignorant… vestea bună e că are şi o prietenă. nu mai intru în detalii, vedeţi şi voi din mesaj că se prefigurează un grup. amplu.
Stilul „emo“ este descoperit din ce în ce mai mult de noul val de adolescenţi. Nu îi uneşte doar stilul vestimentar şi muzica pe care o ascultă, dar şi atitudinea faţă de viaţă: sunt retraşi, depresivi, melancolici, antisociali. Tinerii se crestează cu lama pe corp, unii dintre ei ajungând chiar să se sinucidă. Se îmbracă în negru, poartă numai blugi tăiaţi, se machiază strident, îşi fac coafuri ciudate, ciufulite, şi îşi pun piercinguri. Comunică în special pe internet şi au blogguri pline de fotografii şi coduri. Din punct de vedere etimologic, emo vine de la cuvântul „emotional“, care înseamnă „emotiv“. Curentul emo a apărut prin anii ’80, în Occident, ca un subgen al rockului. Pe parcursul anilor, emo kids şi-au format propriul stil, împrumutând câte-un pic din stilul subgenurilor goth kid, punk kid şi rock kid. Cele mai cunoscute trupe care adoptă stilul emo sunt: A Fire Inside, Fall Out Boy, Funeral for a Friend, My Chemical Romance, Panic at the disco, Taking back Sunday, Tokio Hotel. În România au apărut foarte mulţi adepţi ai acestui stil, în Bucureşti fiind cea mai mare şi activă comunitate.
obişnuiesc să mă îmbrac în negru. uneori ascult my chemical romance. sunt retras, depresiv şi antisocial. după definiţia unor “specialişti”, maică-mea ar trebui să se îngrijoreze.
luni, o fetiţă de 12 ani s-a sinucis. trist, dar… nimic deosebit. nimic senzaţional, până când ceva jurnalist bagă la înaintare sintagma “curentul emo”. cum, nu ştiţi ce e aia? păi stai, că dacă e senzaţional, aducem noi în studio la antena 3 nişte specialişti să vă explice. că nici ăia n-au habar despre ce se vorbeşte în propoziţie, da’ îşi dau cu părerea. luăm la telefon şi pe solistul trupei Crize. părinţii văd emisiunea şi se crizează. se uită lung la copii, de parcă acum i-ar vedea pentru prima oară. umblă cu blugi tăiaţi, are nişte brăţări la mână si nişte insigne pe geanta de şcoală. la dracu’ cu notele la mate! nu cumva e emo?
e de înţeles, e foame de subiecte. campania electorală e de căcat. băse a fost plecat din ţară, deci n-a mai dat cu declaraţia în reporteri. dar de aici şi până la tevatura emo din presa mioritică e cale lungă.
recapitulez:
nişte puştani se îmbracă pe gustul lor. banal
o puştoaică se sinucude. trist
puştoaica era emo. senzaţional
pentru toate celelalte există mastercard-u’ pe care bizonul de presă îşi ia binemeritatul salariu
palatu’ navigaţiei. trist, aparent părăsit, deşi radaru’ de sus spune că se mai mişcă ceva pe acolo. minunate addon-uri pe pereţi: aer condiţionat, cabluri şi ţevi de gaze. a fost o clădire frumoasă. văzut de pe dunăre, încă mai pare.
cred că vara e chiar fain să fii poliţist…
tocmai comentam că în port la galaţi nu sunt docheri. este! deşi pare destul de singur şi deprimat…
în spate, fostul cămin al marinarilor. l-au îmbrăcat să dea bine văzut de la strada. sau de pe dunăre.
am mai scris cumva pe aici că oraşu’ ăsta pare în paragină?
yacht club regal român. încă n’am înţeles de ce yacht, de ce regal. remarcabil mirosul de latrină tropicală din preajma stabilimentului. la întoarcere am ocolit prin stradă.
ca să fie tacâmul complet, la întoarcere era să mi se ataşeze un maidanez de pantaloni. altfel m-aş fi plictisit de tot…
ieri dimineaţă devreme, lealitatea tv bubuia despre ceva atentat la o benzinărie… nimic ciudat, la preţu’ la care ni se ofera azi motorina, e firesc să-şi mai scape câte unu’ nervii de sub control…
un cocktail molotov aruncat dintr-o maşină asupra unei benzinării din băneasa.
ceva mai târziu, coctailul molotov s-a transformat într-un pachet suspect…
după ceva vreme, pachetul suspect, cercetat temeinic de pirotehnişti, s-a dovedit a fi niste sacoşe…
…cel mai probabil cu gunoi. (ok, tot o bombă, dar ecologică )
…care au fost lăsate de un cetăţean care trecea pe bicicletă… (ce spuneam io despre ecologie?)
am aşteptat până seara târziu, să văd dacă nu cumva sacoşele cu pricina au fost nu lăsate, ci furate, şi nu în băneasa ci in ferentari, ca să fie găinaţul jurnalistic complet…
toată presa mioritică e opărită de “atacurile” băsescului la adresa ziariştilor, trusturilor, mogulilor, analiştilor (apropo, cre’ că suntem ţara cu cea mai mare densitate de analişti). vorbele preşedintelui întoarse pe toate părţile, agramatismele junioarei reluate, analizate şi reanalizate, insultele prezidenţiale rerereluate si rerereanalizate. subiect la modă, în câteva zile se răceşte şi apare altceva. rămâne perioada asta în care, după umila mea părere de curvă bătrână, altceva s-a întâmplat. ce? o să aflăm (dacă o să aflăm) când deja faptul e consumat.
rezumat, în cuvinte puţine şi sărace: în spatele băşinii cu tonomaturile, întrevăd un (mult mai) mare şi important căcat. ne lămurim mai încolo, tare îmi place expresia “v-am zis io!”
de ceva vreme, urbea în care (re-)traiesc s-a îmbogăţit cu o serie de edificii arhitectonice de utilitate publică. vespasiene portabile cu locaţie fixă. le-am putea numi WC-uri, dar încă n-am avut curiozitatea de a le explora ca să văd dacă au şi apă… ştiu doar că uneori o cisterna parchează alaturi, iar gospodarul cu furtunul intră şi face ceva acolo… oare spală? oare se pişă? oare se menţine în formă?
maxima mea nedumerire vine de la inscripţia ambiguă de lângă uşă:
