contracepţia la articole

…sau lipsa ei. concurenţa acerbă din târgul lui Moş Nicolae îi face pe comercianţi să caute stategii orijinale. oferta specială a zilei: articole gravide. nu se precizează dacă e vorba de o sarcină accidentală sau o ofertă tip “plăteşti unu’, primeşti mai multe”. cum vă puteţi uşor imagina, în prăvălia cu pricina se găsesc şi articole copii. probabil de la articolele gravide de mai sus.

Trăiască_capitalismu’ multilateral dezvoltat!

comerţul cu de-a sila

zilele trecute:

lipsă cafea în dulap, cobor să fac plinu’ la magazinu’ din colţ. găsesc pe raft un pachet de Tchibo pe care scria clar şi apăsat 8.00. presupunând că e preţul şi nu ora exactă, îl ănşfac şi mă duc încrezător cu el la casă. surpriză: pe casa de marcat apare 10.25. din nou, nu ora, ci preţul lor.

Eu: Hopa!
Vânzătoarea: ??? (sprânceana ridicată)
E: Păi pe pachet zice 8 lei.
V: (uitându-se la etichetă) Da, dar în calculator e 10 lei şi 25
E: Şi ce?
V: Înseamnă că e preţul greşit.
E: (încercând să reprim un “che cazzo me ne frega?”) O fi, dar asta nu-i problema mea.
V: Păi eu nu pot să vi-l vând la preţul ăsta, dacă în calculator apare altul.
E: Păi dacă pe el scrie 8 lei, înseamnă că atâta costa.
V: E greşit preţul, mergeţi să luaţi alt pachet din raft.
E: De ce să iau altul? Mie mi-a plăcut ăsta, de-aia l-am luat.
V: N-am ce să vă fac. Nu pot să vi-l vând pe ăsta.
Între timp în urma mea se făcuse coadă, vânzătoarea îi priveşte pe ceilalţi cu subînţeles… “uite ce se întâmplă din cauza ta”…
V: Staţi să sun la calculator, să vedem ce spune.
Calculatorul probabil că plecase de la servici…
V: Nu răspunde…
E: Facem aşa: Eu vă plătesc cât scrie “în calculator”, îmi daţi chitanţa, şi sun la Protecţia consumatorului.
Cuvinte magice. Brusc casiera devine atentă/agitată.
V: Staţi s-o chem pe şefa.
Vine şefa, mă pune în standby, se duce să aducă NIR-u’. Citim NIR-ul împreună. Victorie! 8 lei. Plătesc şi primesc bonul fiscal pe care scrie tot 10.25.
“O să plătească diferenţa cine a greşit”, îmi atrage atenţia şefa.
“Nu-i problema mea”. Mulţumesc, salut şi dau să ies. Spre surprinderea mea, mi se răspunde politicos la multumire şi salut.
Nu mă pot abţine să compar cu situaţii asemănătoare de prin Italia. Imediat mi s-a returnat diferenţa, cu scuze. Chiar dacă tot imediat cineva se ducea să modifice preţul de pe raft.

Şi asta mi s-a întâmplat într-unul dintre puţinele magazine în care personalul este politicos. Politeţea pare opţionala în comerţul mioritic. Eu sunt cel care trebuie să mulţumească după ce cumpără. Şi deseori nici măcar nu mi se răspunde la salut la intrarea sau ieşirea din prăvălie… Deh, suntem în România, iar ele e nişte doamne.