Stilul „emo“ este descoperit din ce în ce mai mult de noul val de adolescenţi. Nu îi uneşte doar stilul vestimentar şi muzica pe care o ascultă, dar şi atitudinea faţă de viaţă: sunt retraşi, depresivi, melancolici, antisociali. Tinerii se crestează cu lama pe corp, unii dintre ei ajungând chiar să se sinucidă. Se îmbracă în negru, poartă numai blugi tăiaţi, se machiază strident, îşi fac coafuri ciudate, ciufulite, şi îşi pun piercinguri. Comunică în special pe internet şi au blogguri pline de fotografii şi coduri. Din punct de vedere etimologic, emo vine de la cuvântul „emotional“, care înseamnă „emotiv“. Curentul emo a apărut prin anii ’80, în Occident, ca un subgen al rockului. Pe parcursul anilor, emo kids şi-au format propriul stil, împrumutând câte-un pic din stilul subgenurilor goth kid, punk kid şi rock kid. Cele mai cunoscute trupe care adoptă stilul emo sunt: A Fire Inside, Fall Out Boy, Funeral for a Friend, My Chemical Romance, Panic at the disco, Taking back Sunday, Tokio Hotel. În România au apărut foarte mulţi adepţi ai acestui stil, în Bucureşti fiind cea mai mare şi activă comunitate.
obişnuiesc să mă îmbrac în negru. uneori ascult my chemical romance. sunt retras, depresiv şi antisocial. după definiţia unor “specialişti”, maică-mea ar trebui să se îngrijoreze.
luni, o fetiţă de 12 ani s-a sinucis. trist, dar… nimic deosebit. nimic senzaţional, până când ceva jurnalist bagă la înaintare sintagma “curentul emo”. cum, nu ştiţi ce e aia? păi stai, că dacă e senzaţional, aducem noi în studio la antena 3 nişte specialişti să vă explice. că nici ăia n-au habar despre ce se vorbeşte în propoziţie, da’ îşi dau cu părerea. luăm la telefon şi pe solistul trupei Crize. părinţii văd emisiunea şi se crizează. se uită lung la copii, de parcă acum i-ar vedea pentru prima oară. umblă cu blugi tăiaţi, are nişte brăţări la mână si nişte insigne pe geanta de şcoală. la dracu’ cu notele la mate! nu cumva e emo?
e de înţeles, e foame de subiecte. campania electorală e de căcat. băse a fost plecat din ţară, deci n-a mai dat cu declaraţia în reporteri. dar de aici şi până la tevatura emo din presa mioritică e cale lungă.
recapitulez:
nişte puştani se îmbracă pe gustul lor. banal
o puştoaică se sinucude. trist
puştoaica era emo. senzaţional
pentru toate celelalte există mastercard-u’ pe care bizonul de presă îşi ia binemeritatul salariu
de vreo doua zile un microbuz electoral se cacă în orele mele de odihnă, urlându-mi ceva despre nenorocul unor candidaţi (mă rog, nu se înţelege prea bine care e sursa nefericirii lor). îi doare la bască de ora la care o fac (la urma urmei, la ora asta lumea normală e la muncă, nu?). azi a apărut încă unul, mai sărac. n-a avut bani de-o instalaţie ca lumea şi zbiară timid prin niste megafoane ieftine.
băi, dragi candidaţi: io am hotărât. care trece cu urlătoarea pe sub geamul meu între orele 13:00 şi 17:00 e tăiat de pe listă. ne-am înţeles?
e la moda printre politicieni să abereze şi ei pe bloguri. dacă nu ei, măcar suporterii lor. mai tare decât sloganul cu femeia, mi se pare ăsta cu parul. că din imagine se vede că de păr nu poate fi vorba…
totuşi, io zic că daca ai parul mic nu ie bine. sau, dupa cum spune tona de spam primită zilnic, size matters.
palatu’ navigaţiei. trist, aparent părăsit, deşi radaru’ de sus spune că se mai mişcă ceva pe acolo. minunate addon-uri pe pereţi: aer condiţionat, cabluri şi ţevi de gaze. a fost o clădire frumoasă. văzut de pe dunăre, încă mai pare.
cred că vara e chiar fain să fii poliţist…
tocmai comentam că în port la galaţi nu sunt docheri. este! deşi pare destul de singur şi deprimat…
în spate, fostul cămin al marinarilor. l-au îmbrăcat să dea bine văzut de la strada. sau de pe dunăre.
am mai scris cumva pe aici că oraşu’ ăsta pare în paragină?
yacht club regal român. încă n’am înţeles de ce yacht, de ce regal. remarcabil mirosul de latrină tropicală din preajma stabilimentului. la întoarcere am ocolit prin stradă.
ca să fie tacâmul complet, la întoarcere era să mi se ataşeze un maidanez de pantaloni. altfel m-aş fi plictisit de tot…
Una peste alta, io zic că tre’ să ai coaie ca să te expui comentariilor generate de un slogan ca ăsta.
